Calatoritul pana departe

Eu sunt ala care se culca la 4 si se trezeste la 9 fara nici o problema. Pot sa petrec toata noaptea si sa fiu fresh a doua zi. Am obtinut aceasta rezistenta speciala dupa ani si ani de exercitiu. Asa ca am zis ca treaba asta cu jet lagu e o prostie, alintaturi de occidentali. 

4 zile am suferit groaznic. Culcat la ora 9, trezit la 1, la 3, de la 6 gata somn. Cosmaruri oribile. Stomacul permanent deranjat si o stare generala de rau. 

Nici acum, dupa o saptamana, nu mi-am revenit complet si trebuie sa am grija ce mananc. 

Deci da, jet lagu e  treaba serioasa.

O alta treaba serioasa aici e drumul. Orice drum. Aici toate drumurile sunt perfecte. Marcate perfect, cu semne clare si explicite. Gata cu simbolurile obscure gen triunghi albastru cu margine alba. Nu tată. Patrat galben, scris negru "MERGE LEFT". "LANE ENDS". "WATCH FOR BIKES". Benzi negre sau gri de asfalt sau macadam sau ce-or fi punand in ele, fara nici macar o crapatura. Benzi de bicicleta peste tot. Nimic confuz. Viteza cat se poate. Doar peisajul se schimba. 

Mai mult, daca esti baiat responsabil si iei si alti oameni cu tine in masina si decongestionezi traficul, poti sa mergi pe o banda speciala, mai lata si mai rapida. Sfantu' drum are grija de tine.

Am avut desert, cactusi, cactusi inzapeziti, de ieri sunt brazi si conifere. 

Ai o problema, gasesti solutia pe marginea drumului: benzinaria e atotputernica. Are de toate. De la mancare la cartuse de shotgun. 

In Arizona nimeni, nimeni nu merge pe jos. 

Rezolutia de anul nou - permis. 

Phoenix-Tucson, la lumina zilei

Micul dejun la hotelul de 3 stele nu-i stralucit: carnaciori picanti, unt nasol, clatite americane si o cafea cam lunga. Camera e insa cristal clean, cu un pat minunat asa ca nu ne grabim sa carcotim. 

Vizita scurta la supermarket si un magazin urias cu alcool. Angajatii sunt politicosi, draguti dar fara sa te agaseze. Preturile nici prea-prea nici foarte-foarte: apa plata e spre 2 dolari, o sticla decenta de vin vreo 17. Fiecare mare magazin e parte a unui centru comercial, in care stau gramada cafenele, restaurante fast food, cinema, locuri de joaca pentru copii. Lume de tot soiul, care in slapi cu pantaloni scurti, care cu ghete si jacheta. Noi n-am iesit pana acum din a doua categorie. 

Am incercat si primul burger american la o masa insorita, intr-un restaurant anonim. Am plecat dezamagiti, ba chiar unora li s-a facut rau. 

Brici e insa infrastructura: autostrazi perfecte, iesiri spre drumuri secundare dese si excelent semnalizate. Strazile sunt luna, nimeni nu fumeaza nicaieri. Nu ii vezi la terase sau pe strada, ne-am chinuit tare mult sa gasim pe cineva cu o bricheta. 

In rest, peisaj de desert, molcom, intins, cu cactusi in zare si piscuri chelioase. 

Bun venit in America. Actele, gentile si unghiile la control

Coboram din avion intr-un aeroport mai degraba provincial decat cosmopolit. Sky Harbor din Phoenix are mocheta urata peste tot, pereti goi si cenusii, functionari cu uniforme neglijente iar la ghisee "madam" din Londra s-a transformat subit in "mam". Stam la o coada uriasa, sute de oameni, chiori de somn. Primul filtru e un scurt interviu: de ce-ai venit, la cine, cat stai. Se iau amprente, se fac poze. Radu trece printr- un filtru suplimentar pentru ca a fost ales random din lista de pasageri alaturi de vreo alti 4-5. Intra toti intr- un birouas unde un functionar rigid toarna o placa standard fiecaruia dintre ei. " asa sunt procedurile, astea-s regulile, si mie mi s- a intamplat" cum ar veni, ciocul mic si nu mai incerca sa intelegi de ce asa si nu altfel. Avem deja o urma de dispret in gat dar o inghitim. Luam bagajele, mergem la un al doilea filtru, trecem de el dar functionarul ne cheama din drum " where are you from? Oh, Romania." Si asa iata- ne la al treilea filtru, alaturi de 30 de indieni cu copii si tone de bagaje. Un control amanuntit al gentilor de cala sa nu cumva sa aducem in SUA mancare, seminte, carne si alte otravuri. Nodul in gat e si mai mare. Dar dupa ora de controale, trece repede. Suntem imbratisati de un mix canadian-american extrem de calduros. Si dupa 20 de ore pe drum, nu, nu dormim.Mergem la primul nostru meci de hochei. Un stadion urias, plin ochi de oameni care striga in tribune, danseaza, canta, aplauda, mananca non stop cate ceva. E un stadion-arena de show. Lumini, muzica, majorete, concursuri cu publicul, amfitrion, restaurante. Sunt copii, parinti si bunici tinuti in priza de stimuli de tot soiul. Oamenii sunt aici sa se simta bine, nu doar sa urmareasca un meci. Stam cu ochii mari, atenti la toate detaliile. Fiecare pauza (sunt foarte multe mini-pauze la jocul asta) e marcata de cate un eevent special, de care stie toata lumea: acum dam premiu pentru spectatorul are danseaza cel mai traznit, acum aruncam cu tricouri in multime, acum racnim cu totii foarte tare etc. E o stare noua, pe care n-o gasesti la noi. Ca o sezatoare uriasa in care toata lumea simte si se distreaza la unison, antrenata de un mare dirijor invizibil. Marketingul isi face bine treaba.   Ne taram apoi la hotel si ne prabusim.  Mai avem vreo 16 zile de treaba.                      

British Airways obtine un 7 chinuit

Nu le dau un 5, pentru ca am reusit totusi sa intram in State fara probleme si pentru prezenta radiofonica exceptionala a pilotului pe ruta Bucuresti - Londra, relaxat si cu umor negru specific britanic. Altfel, foarte prost.  Dupa 5 ore fara nici un fum, aflu in Heathrow ca nu pot sa fumez deloc, nicaieri. Nu se poate. Angajatul chestionat ma consoleaza: "everybody is suffering with you, over 1000 smokers per day pass through this. Where are you from?" Zic Romania. "Aaaaa, buna ziua! I'm italian, we're close!" Tipul era indian. 

A fost lung zborul transatlantic, contorsionat pe scaun, cu mancare naspa si stewardese la menopauza. Un avion urias, 11 h de zbor, guardians of the galaxy, friends, family guy in monitoare si niste badbadnotgood. Big up pentru muzica si atat.

Urmatorul episod: primirea in SUA. 

British Airways - nota 3

Sa printam boarding pass-ul pentru Londra - Phoenix. Mada, ok, save to pdf. Radu - fleosc. 

Sa vedem cat de simplu se va rezolva. Poate iese si BA cu un calificativ mai bland.

inspectam aranjamentele

Eu si cu Mada efectuam prima vizita de inspectie in State.

Iata care e planul:

Bucuresti - Phoenix, Arizona 

Unde, dupa 14 ore jumate de zbor, plus o escala de 5 ore la Londra, va trebui sa luam o hotarare importanta chiar la aterizare, in aeroport.


Phoenix - Tucson, tot in Arizona. 

Unde vom inspecta modul de desfasurare a unei nunti canadian-americane.


Tucson - Marele Canion

Unde vom observa si cantari potentialul turistic al uni canion (niste chei. gen cheile Tisitei dar mai mari)


Marele Canion - New York

Unde speram sa avem timp sa inspectam tot ce trebuie dar n-avem decat o saptamana si e imposibil.



Pana una-alta era 18.18 cand am inceput sa scriu treaba asta, acum e 18.32 si noroc ca nu inspecteaza nimeni inspectorii ca am iesi cam naspa:

bagajul nu e facut

bagajul nu e cantarit

n-avem cantar

n-am facut check-in-ul online

nu l-am printat

n-am tutunul necesar celor 3 saptamani de inspectie

Revenim cu detalii