Bun venit in America. Actele, gentile si unghiile la control

Coboram din avion intr-un aeroport mai degraba provincial decat cosmopolit. Sky Harbor din Phoenix are mocheta urata peste tot, pereti goi si cenusii, functionari cu uniforme neglijente iar la ghisee "madam" din Londra s-a transformat subit in "mam". Stam la o coada uriasa, sute de oameni, chiori de somn. Primul filtru e un scurt interviu: de ce-ai venit, la cine, cat stai. Se iau amprente, se fac poze. Radu trece printr- un filtru suplimentar pentru ca a fost ales random din lista de pasageri alaturi de vreo alti 4-5. Intra toti intr- un birouas unde un functionar rigid toarna o placa standard fiecaruia dintre ei. " asa sunt procedurile, astea-s regulile, si mie mi s- a intamplat" cum ar veni, ciocul mic si nu mai incerca sa intelegi de ce asa si nu altfel. Avem deja o urma de dispret in gat dar o inghitim. Luam bagajele, mergem la un al doilea filtru, trecem de el dar functionarul ne cheama din drum " where are you from? Oh, Romania." Si asa iata- ne la al treilea filtru, alaturi de 30 de indieni cu copii si tone de bagaje. Un control amanuntit al gentilor de cala sa nu cumva sa aducem in SUA mancare, seminte, carne si alte otravuri. Nodul in gat e si mai mare. Dar dupa ora de controale, trece repede. Suntem imbratisati de un mix canadian-american extrem de calduros. Si dupa 20 de ore pe drum, nu, nu dormim.Mergem la primul nostru meci de hochei. Un stadion urias, plin ochi de oameni care striga in tribune, danseaza, canta, aplauda, mananca non stop cate ceva. E un stadion-arena de show. Lumini, muzica, majorete, concursuri cu publicul, amfitrion, restaurante. Sunt copii, parinti si bunici tinuti in priza de stimuli de tot soiul. Oamenii sunt aici sa se simta bine, nu doar sa urmareasca un meci. Stam cu ochii mari, atenti la toate detaliile. Fiecare pauza (sunt foarte multe mini-pauze la jocul asta) e marcata de cate un eevent special, de care stie toata lumea: acum dam premiu pentru spectatorul are danseaza cel mai traznit, acum aruncam cu tricouri in multime, acum racnim cu totii foarte tare etc. E o stare noua, pe care n-o gasesti la noi. Ca o sezatoare uriasa in care toata lumea simte si se distreaza la unison, antrenata de un mare dirijor invizibil. Marketingul isi face bine treaba.   Ne taram apoi la hotel si ne prabusim.  Mai avem vreo 16 zile de treaba.